Adult performant-Părinte rezonabil?

Adult performant-Părinte rezonabil?

A te considera un adult performant implică multe responsabilități față de tine și față de familia ta. A te considera un adult performant implică studii și pregătiri care te-au ajutat să te lansezi cu succes pe piața muncii, o carieră, accesul la oportunități și mijloace de valorizare personală. Poate însemna să ai propria afacere, să ai un timp personal  în care să te dezvolți, să creezi sau să te descoperi. Poate fi vorba de împliniri în viața de familie.  Gândește-te la toate acestea. La ce înseamnă pentru tine acest fapt. Și alocă-ți timp pentru o serie de întrebări, la care îți poți răspunde “cu voce tare”. Cum se comportă un adult performant cu copiii săi? Este un adult performant și un părinte performant? Care sunt cerințele pe care acesta le are față de relațiile apropiate? Care sunt învățăturile pe care acesta le oferă și le valorizează în spațiul părinte-copil?

După ce ai răspuns acestor “dileme”, permite-mi să evidențiez un aspect pe care copilul tău și-ar dori să îl iei în serios. El nu te vrea un adult performant, ci un părinte (cel puțin) rezonabil. Un partener de creștere, nu doar un prieten. Un exemplu, pe toate liniile. Și mai presus de toate, un om înțelegător și capabil de acceptare necondiționată, în afara vigilentului criticism.

Lee Hausner, psiholog clinician și expert în parenting, este de părere că adultul performant nu se confundă neapărat cu părintele “performant”. Pentru a performa în job-ul de părinte, este nevoie să uiți pentru câteva decenii de ce ți se spunea că ar trebui să fii, când erai copil. De ce știai tu să faci și cât de bine ascultai sfaturile adulților. Este necesar să-i oferi copilului cele două soluții magice – iubirea necondiționată și recunoașterea competențelor. Cum susține acest mecanism dezvoltarea copilului tău? În cuvinte simple, ar fi în felul următor- iubirea necondiționată îi va amortiza fiecare încercare de a se cunoaște și a cunoaște lumea, fără a-l îngreuna cu etichete și fără a pune presiune pe ideea “ ești rezultatul acțiunilor tale”. Recunoașterea competențelor este , în fapt, recunoașterea eforturilor și a reușitelor copilului într-un anumit domeniu. Acest lucru nu vorbește despre el ca persoană, ci despre activitatea și munca sa. Luând spre exemplu un copil care și-a îmbunătățit considerabil activitatea la matematică, învățând adunările cu trecere peste zecimală într-un timp foarte scurt, acesta va fi apreciat pentru competența sa specifică, provocat și susținut în a întâmpina exercitii mai dificile, care să-i fortifice competența și cunoștințele.

Iubirea necondiționată și recunoașterea competențelor  sunt pietrele de căpătâi de care e nevoie să ținem cont, indiferent de aspirațiile noastre  ca părinte, de presiunile sociale, de ceea ce pare a fi chemarea naturală a copilului într-o direcție aparent extrem de potrivită pentru el.

Alături de de cele două, un părinte “performant”, va oferi, cu ambele brațe deschise, timp și energie. Zilnic. Nu va lăsa acest lucru să se întâmple doar în weekend (chiar dacă își stabilește să ofere câteva ore în plus, atunci), ci va încerca să se implice zilnic, puțin câte puțin. Va încerca să fie parte din timpul liber al copilului, ba chiar să-I ofere copilului ocazia să participe la activitățile casnice, alături de adult. În acest sens, vă ofer câteva recomandări de bază aduse de Berry Brazelton și Stanley Greenspan în “Nevoile esențiale ale copiilor”:

  • Orice copil are nevoie în fiecare zi de timp cu părinții, care să fie petrecut în activități atractive pentru copil și potrivite nivelului său de dezvoltare. Aceste momente sunt încununate de o atitudine caldă, de creștere și educare, în care se adoptă inițitativa copilului
  • Toți copiii au nevoie de oportunități de a sta de vorbă cu părinții lor despre școală, prieteni și dificultăți, precum și de a anticipa dificultățile din viitor
  • Este important să empatizăm cu perspectiva copiilor, chiar și atunci când nu suntem de acord cu punctul lor de vedere.
  • Indiferent că învață un concept la matematică sau că învață să facă treburi casnice ori să lase pe altcineva să se joace cu jucăriile lor, provocările prin care trec adulții cu copiii trebuie să fie aranjate în asemenea mod încât să existe pași mici, fiecare asociat cu învățarea.
  • Timpul petrecut în familie coincide cu disponibilitatea parentală.

Punând toate acestea laolaltă, aceiași autori atrag atenția că principiul cel mai important care călăuzește dezvoltarea copilului este cel potrivit căruia copiii învață din relațiile cu noi și își creează așteptări de la aceste relații. Odată ce relațiile le oferă  puncte de referință pozitive, copilul va construi țeluri înalte, plecând de la cum ajunge să se simtă în preajma noastră. Scopurile și valorile spre care acesta va opta vor fi dictate din interior, de către emoțiile și sentimentele pozitive învățate din interacțiunea cu adultul. Cum vi se pare? Personal, cred că merită încercat.

În plus, cred că este important să nu uităm că, dincolo de liniile generale ale evoluției ființei umane  și ale potențialului său de dezvoltare, copiii noștri au propriul făgaș, propriii pași de dans în devenirea lor. E drept că, în mod firesc, cu toții parcurg etapele de dezvoltare, de la perioada primului an de viață, până la multdiscutații ani ai adolescenței, însă, parafrazându-l pe Eric Erickson, e nevoie să ținem cont de 3 variabile esențiale.

  1. Legile interne ale dezvoltării biologice. Aceste legi interne sunt pocese de dezvoltare biologică, individuale, ireversibile și specifice fiecărui individ în parte.
  2. Influențele culturale. Mediul și apartenențele sociale și culturale favorizeaza unele aspecte ale legilor interne în defavoarea altora și mai ales
  3. Răspunsul fiecărui individ și modul său particular de a se dezvolta, ca răspuns la cerințele societății.

A te considera un adult performant cred că ține de capacitatea de a reconsidera mereu relația cu copilul tău. Cu nevoile lui, cu provocările și oportunitățile la care, împreună, luați parte. Și această continuă interpretare este un proces zilnic, extrem de util.

 

Bibliografie:

 

  1. Brazelton, T.B, Greenspan, I.S., Nevoile esențiale ale copiilor, Editura Trei, București, 2013
  2. Sion, G, Psihologia vârstelor, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
  3. https://www.kidsinthehouse.com/elementary/behavior-and-discipline/effective-discipline/how-parents-can-raise-a-happy-child

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *