Cum comunică bebe cu noi și cum se dezvoltă limbajul în primul an de viață

Cum comunică bebe cu noi și cum se dezvoltă limbajul în primul an de viață

În dezvoltarea copilului, comunicarea reprezintă un aspect foarte important al adaptării. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire, ci presupune toate reacțiile care au menirea de a transmite nevoile și sentimentele copilului. Acestea se pot manifesta fie prin plâns, cuvinte sau limbaj  nonverbal. 

Plânsul reprezintă principalul mod prin care copilul își poate comunica nevoile și sentimentele, în primele luni de viață. În modul acesta, bebelușul ne transmite că îi este foame, simte o stare de disconfort, simte durere, are nevoie de odihnă sau pur și simplu are nevoie de mângâiere. Uneori, bebelușul poate avea nevoie de o scurtă pauză fără nicio stimulare. La nou-născuți, plânsul poate fi cauzat de multe ori de supra-stimulări senzoriale, care în timp vor descrește în frecvență, deoarece copilul dezvoltă capacitatea de a se confrunta cu mai mulți stimuli și de a-i filtra pe cei care sunt în plus. Modul în care cei din jur răspund la plânsul bebelușului îl face pe acesta să se simtă sau nu, în siguranță, în noul său mediu. Un răspuns afectuos, cald și empatic îi va crește acestuia sentimentul de siguranță.

Bebelușul comunică prin limbaj nonverbal încă din primele săptămâni, prin realizarea contactului vizual, cercetând chipul celui care îl privește, fiind capabil să interpreteze semnalele nonverbale ce îi sunt transmise, precum expresia feței și modul în care este ținut în brațe. Pe la 3-4 săptămâni, bebelușul începe să zâmbească celor din jur, atunci când aude vocea mamei sau îi simte atingerea. Pe la 6-7 luni, copilul gesticulează mai mult cu ajutorul mâinilor, pentru a-și comunica, de exemplu, afecțiunea sau refuzul. În luna a 10-a, copilul își va comunica dorințele și nevoile prin indicarea cu degetul, scuturând din cap pentru a sugera cuvântul „nu”, etc.

Gânguritul apare  pe la 6-8 săptămâni și reprezintă prima încercare de exprimare verbală a copilului. În acest fel, bebelușul își arată bucuria și mulțumirea. De cele mai multe ori copilul gângurește pentru că îi face plăcere sau poate încerca să atragă atenția părintelui. Dacă i se răspunde, acesta va descoperi importanța și atractivitatea acestui mod de a comunica.

Procesul de lalațiune apare pe la 5 luni, și presupune o repetiție de silabe precum „ma” sau „ba”. Pe parcurs, copilul începe să asocieze silabele, precum „ba-da”, iar pe la aproximativ 9-10 luni poate începe să spună mama sau tata, cu sens, referindu-se la părinții săi. La această vârstă copilul înțelege deja anumite cuvinte, inclusiv propriul nume. Pe parcursul lunii a 10-a, copilul  încercă să spună și alte cuvinte cu sens, care nu vor fi pronunțate însă foarte clar, de exemplu baba pentru biberon sau lape pentru lapte. Până la sfârșitul primului an de viață, unii dintre copii vor avea în vocabularul expresiv aproximativ 1-3 cuvinte.

Dezvoltarea limbajului este un proces complex, care se realizează și se dezvoltă pe o perioadă lungă de timp. În primul an de viață, părintele poate susține copilul în procesul de dezvoltare al limbajului, ascultându-l cu atenție și răspunzându-i. Noile cuvinte achiziționate de către copil pot fi repetate de către părinte și folosite în diferite contexte. De exemplu, mulți părinți vorbesc despre ei, copilului, la persoana a 3-a: „Mama te îmbracă”, „Te joci cu tata”, etc.  De asemenea, denumirea gesturilor pe care copilul deja le folosește pentru a comunica sunt foarte utile în această perioadă.

 

Bibliografie:

Verza, E. (1993). Psihologia vârstelor. Editura Hyperion, București

Clinica Mayo (2012). Ghidul primului an din viata copilului. Editura Corint, Bucuresti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *