Adolescența: de la gândirea concretă, în „alb și negru”, la gândirea abstractă și în nuanțe de gri.

Adolescența: de la gândirea concretă, în „alb și negru”, la gândirea abstractă și în nuanțe de gri.

Adolescența este, cel mai probabil, cea mai intensă etapă a vieții. Părinții vor observa schimbări atât de ordin fizic la copiii lor, cât și de comportament, de preferințe, moduri diferite de a gândi.

Startul adolescenței se face odată cu apariția pubertății, care începe în medie în jurul vârstei de 10 ani, când încep să apară schimbări fizice și sexuale, adolescența fiind o perioadă de dezvoltare mai lung.

La pubertate dar și în adolescență, pe lângă schimbările fizice care sunt cele mai evidente, apar și transformările cognitive, de relaționare și emoționale.

Schimbările apărute în modalitatea de gândire și înțelegere a adolescenților pot fi chiar mai dramatice decât schimbările suferite în plan fizic. De la gândirea concretă, în „alb și negru”, adolescenții devin capabili de o gândire abstractă și în nuanțe de gri. Ei sunt acum capabili să analizeze situațiile logic, în temeni de cauză și efect, să susțină situații ipotetice și să utilizeze simbolurile precum metaforele. Această gândire le permite să se gândească la viitor, să evalueze alternativele și să-și stabilească obiectivele personale. În ciuda faptului că există diferențe individuale în dezvoltarea cognitivă, aceste noi capacități permit adolescentului să se angajeze la introspecție și decizii mature, care în trecut au fost peste capacitatea lor cognitivă. Competențele cognitive pot include rezolvarea de probleme, reflectarea asupra evenimentelor, gândirea abstractă și construirea unor planuri de viitor.

Creșteri  constante au loc în abilitățile de prelucrare a informațiilor și în strategiile de învățare, în variate cunoștințe din diferite domenii, în capacitatea de a aplica cunoștințele lor la noile situații de învățare, precum și în conștientizarea asupra propriilor  puncte forte și  slabe. Cu toate că s-ar putea crede că aceste tipuri de modificări cognitive ar trebui să permită tinerilor adolescenți să fie mai eficienți, gata pentru a face față unor subiecte relativ avansate în multe domenii diferite, ei au nevoie de multă experiență în exercitarea acestor competențe, înainte de a putea folosi abilitățile în mod eficient.

În ciuda dezvoltării rapide a capacității de gândire la nivel înalt, majoritatea adolescenților, încă au nevoie de îndrumarea adulților pentru a-și dezvolta potențialul de lua decizii raționale. Adolescenții pot face alegeri greșite, care pot fi deveni o problemă majoră dacă acestea duc la angajarea în comportamente riscante precum consumul de alcool sau violența. Aici intervine modul în care adultul reușește să gestioneze relația cu adolescentul. Este nevoie așadar, de o înțelegere profundă a acestei perioade, dar și a adolescentului și a individualității lui (vezi dezvoltarea personalității în adolescență).

Această perioadă nu trebuie însa văzută ca fiind una negativă și care trebuie depășită, ci o perioadă cu suișuri și coborâșuri, cu avantaje și dezavantaje, în care persoana crește și se dezvoltă. De asemenea, tranziția către independență nu trebuie făcută brusc, ci prin interdependență cu părinții.

 

Bibliografie:

  • Asociația Americană de Psihologie. (2002). Developing Adolescents: A Reference for Professionals. Washington, DC.
  • Keating, D. P. (1990). Adolescent thinking, în S. S. Feldman și G. R. Elliot (Eds.), At the threshold: The developing adolescent. Harvard University Press, Cambridge.
  • Siegel, D.J. (2014). Vâltoarea minții. Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență. Editura Herald, București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *