Dezvoltarea personalității și imaginii de sine în adolescență

Dezvoltarea personalității și imaginii de sine în adolescență

Adolescența este perioada în care, personalitatea începe să prindă contur, să se stabilizeze și să se particularizeze. În această perioadă, în funcție de experiențele anterioare, dar și cele prezente și viitoare, adolescentul își va forma propriul său mod de a fi în lume. Dorința de individualitate, independență și unicitate îl împinge pe acesta să-și creeze propriul său mod de a trăi, de a gândi, de a se comporta și de a se raporta la lumea exterioară. Acesta începe să-și asume responsabilitatea pentru el și pentru alte persoane, își va spune punctul de vedere și va dori să fie ascultat. Se naște în el dorința de a fi apreciat și respectat, de a fi văzut ca o persoană capabilă, de nădejde.

Adolescenții sunt, de asemenea, mult mai capabili să înțeleagă perspectiva altora, iar ei pot vedea  cum propria percepție de sine diferă de percepția pe care ceilalți o au față de ei. Pentru adolescenți, conceptul de sine devine mult mai clar definit, dar stima de sine poate fi amenințată, din moment ce conștientizarea punctelor slabe devine mai acută. Stima de sine devine, de asemenea, mult mai diferențiată, în vreme ce adolescenții încep să le placă sau displacă anumite aspecte proprii.

În dezvoltarea personalității va conta foarte mult ceea ce individul a trăit și a experimentat în copilărie, în cercul familial și social. Trebuie ținut cont și de faptul că în adolescență personalitatea se conturează, însă nu este deplin omogenă și definită.

Adolescentul își crează propriul mod de a fi, căutând să se diferențieze de ceilalți, nelipsind în acest timp perioadele tensionate, conflictele și frustrările. Pe parcursul dezvoltării și clădirii personalității apar astfel oscilații, perioade dizarmonice, dezvoltându-se o serie de trăsături pozitive sau negative, influențate de mediu, educație și particularități ereditare. În funcție de experiențele de viață, de succesul în activități sau contrar, de eșecuri și dezamăgiri, adolescentul își formează anumite reacții.

În timpul tranziției de la copilărie la adolescență, indivizii încep să dezvolte mai multe caracteristici abstracte ale propriei persoane, iar conceptul de sine devine mult mai diferențiat și mai organizat. Conform lui Steinberg, stabilirea unei identități este cea mai importantă sarcină a adolescenței. Pe parcursul acestei perioade, ei încep să integreze opiniile altor persoane influente în propriile păreri.

Pe la 10-14 ani  identitatea este în curs de dezvoltare și se structurează de-a lungul timpului sub influența factorilor interni și externi. Persoana deține abilități îmbunătățite în utilizarea limbajului pentru a se exprima dar preferă să-și exprime sentimentele mai mult prin acțiuni decât prin vorbe. Prietenii apropiați devin mai importanți și mai puțină atenție este acordată părinților, adolescenții putând fi uneori nepoliticoși cu aceștia. În acest timp ei realizează că părinții nu sunt perfecți și își identifică propriilor defecte. Rămâne însă tendința de a se comporta copilăresc în situații de stres. Grupul apropiat influențează interesele personale și stilul vestimentar. Pe la 15-16 ani apare auto-implicarea, alternând între expectanțe înalte nerealistice și  griji în privința eșecului. Este etapa în care adolescenții se plâng că părinții stau în calea independenței lor. Sunt foarte îngrijorați de aspectul și de propriul lor corp și depun eforturi pentru a-și face noi prieteni. Poate apărea anxietatea legată de școală și performanță școlară. Apar griji legate de atractivitatea sexuală. Sunt frecvente schimbările de relații iar orientarea sexuală mult mai bine definită. Apare o sensibilitate  față de sexul opus împreună cu sentimente de dragoste și pasiune.

În următoarea etapă (17-21 ani) identitatea devine mai fermă și apare abilitatea de amânare gratificată, abilitatea de a gândi prin idei și abilitatea de a-și exprima idilele în cuvinte. Simțul umorului este mai bine dezvoltat, interesele devin mai stabile iar stabilitate emoțională mai mare. Adolescentul devine capabil de a lua decizii independente.

Bibliografie

Spano, S. (2004). Stages of Adolescent Development. ACT for Youth Upstate Center of Excellence. Research Facts and Findings.

Steinberg, L. 2007. Adolescence (Ediția a 8-a). Editura McGraw-Hill, New York.

Verza, E. (1993). Psihologia vârstelor. Editura Hyperion, București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *