Mai mic nu înseamnă mai puțin puternic

Așa cum susținerea și protecția sunt constante mai mult decât necesare în dezvoltarea copilului, împuternicirea nu poate trece, la rândul ei, neobservată. De la cele mai timpurii perioade, copilul va primi ca pe un dar încrederea, responsabilizarea, permisiunea de a crește, ocazia ca ceilalți să se bizuie pe potențialul său.

Din experiența terapeutică, am realizat cât de multe resurse zac în copii, în așteptarea de a fi scoase la lumină. În așteptarea și speranța de a fi văzute, extrase și aduse pe un teren fertil, de către părinți. Acest fapt poate fi realizat într-o manieră firească prin raportarea la ceea ce poate copilul să realizeze în funcție de vârstă, zilnic, în sarcini uzuale, casnice. Consider că implicarea sa în sarcini este esențială pentru construirea rolurilor sociale și formarea imaginii de sine, pentru a înțelege că este nevoie de el, că înseamnă și contează, că aparține și face parte dintr-un sistem. Pentru un antepreșcolar de 4-5 ani este îndeajuns să i se ceară sa așeze tacâmurile la masă, pentru un  copil de 6-8 ani este suficient de important dacă face parte din „operațiuni” ca repararea unei biciclete sau pregătirea unui desert, pentru un preadolescent este valoros să îi cereți să îndeplinească un mic serviciu pentru dumneavoastră, fără ca acesta să fie recompensat material. Atâta timp cât se dezvoltă simțul apartenenței la o comunitate din primii ani de viață, copilul nu va refuza și nici nu i se va părea dificil să participe.

Împuternicirea viitorului adult se poate face, de asemenea, prin evidențierea părților sale pozitive relaționate la acțiuni specifice pe care acesta le-a realizat. „Datorită faptului că ești un puști foarte practic, te-ai descurcat excelent la curățenia din grădină”, ar fi un exemplu.

Copilul se va simți puternic și indispensabil în momentul în care părintele/însoțitorul îi va oferi ocazia să fie cel care conduce o situație de explorare a unui mediu sau obiect nou, ajutându-l și explicându-i despre ceea ce percepe, doar în măsura în care acesta acceptă și are nevoie. În această privință, copilul va fi cel care propune, inițiază și accentul se va pune pe experiența acestuia, autentică și personală. În momentul în care se va întâmpla acest lucru, resursele copilului sunt eliberate și acesta poate crește nestingherit.

Odată ce copilul se simte puternic, el nu va abuza de puterea sa. Când puterea este legitimă și câștigată în mod corect , prin fapte și acțiuni, ea devine o realitate importantă atât din punct de vedere personal, cât și din punct de vedere social.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *