Parenting conștient la început de drum

Parenting conștient la început de drum

Tindem să credem zicala simplă “ceea ce vezi zi de zi la părinți, ai să devii.” Și de cele mai multe ori, ea are puterea de a se împlini. De aceea, relația părinte-copil din primii ani de viață este placa turnantă care va dăinui de-a lungul formării sale ca individualitate distinctă.

Pe de altă parte, după cum ne spune și Victor Frankl în Omul în căutarea sensului vieții, spiritul uman are imensa capacitate de a se autoactualiza în funcție de propriile trăiri și credințe. Este drept că procesul formativ durează întreaga viață, dar în linii mari personalitatea  este trasată în jurul vârstei de 20 de ani. Tot ceea ce intervine apoi se modelează cu mai mare dificultate , iar schimbările ulterioare sunt mai dificil de integrat.

De aceea, cred cu tărie că în îmbinarea armonioasă dintre bagajul genetic și mediu, cel din urmă are un rol definitoriu mai complex. Iar prin mediu înțeleg în primul rând mediul parental. Toate celelalte medii care intervin și apar de-a lungul dezvoltării copilului, pot fi  mai mult sau mai puțin influențate și deschise de acest mediu parental – un mediu fundamental și de neînlocuit. Read more

Ce calități aduc cu mine pe covorul de joacă?

Ce calități aduc cu mine pe covorul de joacă?

– Pentru părinți și terapeuți –

 

În cadrul jocului de orice fel, foarte importantă este încurajarea copilului, în timpul creației și al explorării. Bineințeles, acest lucru este valabil atât în cazul copiilor neurotipici, cât și în cazul copiilor cu dificultăți de dezvoltare. Încurajarea este mai importantă decât orice aspect al creșterii și educării copilului. În acest sens, prefer formula folosită deseori în terapie adleriană – Un copil neascultător este un copil descurajat. Fiecare copil are nevoie de această încurajare, oferită pas cu pas, dar la fiecare pas, atât pentru inițierea jocului, cât și în participare,implicare și exprimarea creativității. Un tip special de încurajare este acela de a-l ajuta să exprime chiar nevoia de a spune „nu vreau” sau “ m-am plictisit”. Read more

Adult performant-Părinte rezonabil?

Adult performant-Părinte rezonabil?

A te considera un adult performant implică multe responsabilități față de tine și față de familia ta. A te considera un adult performant implică studii și pregătiri care te-au ajutat să te lansezi cu succes pe piața muncii, o carieră, accesul la oportunități și mijloace de valorizare personală. Poate însemna să ai propria afacere, să ai un timp personal  în care să te dezvolți, să creezi sau să te descoperi. Poate fi vorba de împliniri în viața de familie.  Gândește-te la toate acestea. La ce înseamnă pentru tine acest fapt. Și alocă-ți timp pentru o serie de întrebări, la care îți poți răspunde “cu voce tare”. Cum se comportă un adult performant cu copiii săi? Este un adult performant și un părinte performant? Care sunt cerințele pe care acesta le are față de relațiile apropiate? Care sunt învățăturile pe care acesta le oferă și le valorizează în spațiul părinte-copil?

Read more

Pericolul de a nu te confrunta cu niciun pericol în primii ani de viață

Pericolul de a nu te confrunta cu niciun pericol în primii ani de viață

 

Încă de când noul-născut începe să utilizeze mâinile și gura ca instrumente de explorare a mediului, există un puternic distres din partea părinților cu referire la testarea limitelor și posibilităților din partea acestuia. Fiecare părinte se întreabă despre când, cum, cât ar trebui copilul să fie lăsat de liber în demersul lui de cunoaștere și explorare . În primii ani de viață, totul se întâmplă repede. Creșterea și schimbarea opțiunilor și preferințelor din activități sunt privite de multe ori cu anxietate, îngrijorare, confuzie și o atitudine extrem de vocală. Consider că este firesc să ne întrebăm în legătură cu sănătatea și siguranța noastră și a celor dragi (mai cu seamă a propriului copil), dar totodată cred că este nevoie să ne însoțim de o autoevaluare în privința motivelor și a contextului în care “ne facem griji” – este un pericol cu adevărat real la mijloc? Cât de mult este vorba despre siguranța fizică a copilului și cât de mult are de-a face cu siguranța noastră emoțională? Care sunt limitele de care nu putem trece? Cum am putea sa asigurăm securitatea copilului fără să-l privăm de actul activ al explorării?

Read more